Intoarcere in timpuri medievale - cetatea Sighisoara

Au trecut cateva zile de cand m-am intors dintr-o excursie scurta dar foarte reusita in inima Ardealului, in frumoasa cetate medievala a Sighisoarei. Dornica de a evada din Bucurestiul prafuit si calduros am asteptat cu nerabdare sa ma intalnesc cu altfel de meleaguri, si astea prafuite de vreme insa care se pare ca au reusit sa-si conserve farmecul timp de cateva secole.

Sighisoara, Schäsbrich, Šesburχ sau Schäßburg cum mai este denumita localitatea de catre cei care locuiesc acolo se afla la cateva ore de mers cu masina de Bucuresti, pe care le parcurgi destul de rebede furat de peisajele frumoase ce incep din statiunile montane din preajma orasului Brasov.

Odata ajunsa acolo am fost uimita de frumusetea orasului, un oras inconjurat de munti, mult mai mare decat ma asteptam, frumos ingrijit, plin de turisti din toate partile lumii.

Sighisoara rezoneaza inca din copilarie in mintea mea si probabil si a multora dintre turistii veniti sa o viziteze cu un oras de poveste, o versiune arhaica si cu specific medieval a Disneylandului. Mi-ar fi facut placere sa ma aflu acolo in timpul Festivalului de arta medievala, perioada in care orasul este animat de actori imbracati cu costume medievale, cu masti, peruci, colti de vampir si sa am posibilitatea de a alege o astfel de masca pe post de suvenir din timpuri cu iz medieval de Sighisoara.
M-a bucurat faptul ca oamenii ce locuiesc aici, fie ca sunt sasi, germani sau romani au grija de locul in care traiesc, aici ma refer la conservarea aspectului medieval al cladirilor de patrimoniu dar si a propriilor case pe multe dintre ele tronand insemnul "Monument istoric".
Cu toate ca atunci cand ne-am decis sa vizitam Sighisoara ne temeam ca nu vom avea de vazut mare lucru, am fost contrazisi de multitudinea de locuri frumoase ale orasului, incepand cu Turnul Cu ceas care iti ofera posibilitatea de a vedea cetatea si imprejurimile de la cativa metri inaltime si continuand cu celelalte turnuri , Bisericile impunatoare, frumoasa cladire a primariei din Sighisoara, stradutele inguste si colorate specifice Ardealului si inca alte multe incantari pentru ochii turistilor.
Cu toate ca vechimea Sighisoarei,aspectul general de oras mic de munte, ar putea sa ne duca cu gandul la faptul ca orasul nu beneficiaza de toate conditiile pentru a asigura confortul celor mai pretentiosi turisti veniti din lumea larga, am fost placut surprinsa de diversitatea modalitatilor de cazare, de amabilitatea oamenilor, de conditiile foarte bune oferite la preturi rezonabile, de modul in care incearca cu totii sa-i faca pe turisti sa se simta ca intorsi in timpuri medievale fara a-i privilegia de confortul zilelor noastre, de spa-uri pe varful muntilor, cluburi si restaurante selecte, hoteluri de 4 stele toate completate de aerul curat de munte si de imprejurimile superbe ale cetatii.
Chiar daca toata ziua nu poti sta locului dornic sa vezi cat mai multe, nici noaptea nu iti permiti sa pierzi spectacolul luminilor care ies din pamant pe stradutele inguste ale Sighisoarei si lumineaza toate obiectivele turistice conferindu-le astfel o imagine mistica, si creand o atmosfera specifica cetatii medievale a Sighisoarei. Dar mai bine lasam pozele sa vorbeasca pentru ca in detaliile lor sta frumusetea locului.

Romanii care s-au jucat cu focul la Eurovision

Sambata, Ora 22:oo. Prea tarziu pentru a ne uita la un film dintr-ala lung si bun care ne place noua. Dar, hey uitam ca azi e finala Eurovision. Partea cea mai urata e ca Paula si OVi ai nostri sunt pe locul 19 la cantat. Dar asta nu conteaza, cel putin nu pentru mine. Am de gand sa stau pana la sfarsit si sa le tin pumnii romanilor.Anul trecut am transformat camera intr-un ring de dans special pentru mine pe tot parcursul concursului. Anul acesta nu am dispozitia necesara si prefer sa stau linistita ascultand 25 dintre melodiile cele mai bune ale Europei la acest moment. Faptul ca ai nostri vor canta atat de tarziu ma supune testului de a vedea inca cel putin 4 piese bune pana la cea a romanilor. Ma amuza reprezentantii Spaniei si ca bonus spectatorul suit in mijlocul scenei in timpul interpretarii piese "Algo pequienito". Imi place baiatul din Belgia care canta despre el si chitara lui , un cantec atat de sters si de simplu in opinia prietenului meu. Ii explic ca e in trend soundul simplu de chitara si ca o sa vada el cand o sa ne stearga el locul de pe podium ceea ce s-a si intamplat pe parcursul adunarii voturilor. Ma uimeste extrem de placut reprezentanta Irlandei cu vocea ei puternica si dulce in acelasi timp, dar si turcii cu roboticile lor.
Vine si randul romanilor nostri frumosi si talentati care canta cu foc "Plaiyng with fire". Paula mi se pare foarte sexi la pianul acela. Le-as da un 10 plus.
Simtim impreuna ca e melodia castigatoare cand o ascultam pe pustoaica nemtoaica, eu pentru ca e e trendy si seamana cu stilul Avril Lavigne, el pentru ca e altfel decat celalalte, are ritmul ei. Incep sa ma razgandesc putin cand ii ascultam pe ultimii, reprezentantii Danemarcei, cu o foarte buna punere in scena si ale caror versuri mi-au ramas in minte..

"In a moment like this
Wanna know, wanna know,
Wanna know what you're looking for
Wanna know, wanna know,
Wanna know if you'll ask for more"
Vine si momentul cel mai intens al serii. Surprinzator am rezistat amandoi pana la ora aceasta. Incepem sa facem presupuneri pe criterii geopolitice. Nu ne vine a crede cum se joaca Romania cu locurile 5, 6, iar cand ajunge pe 3 ma intreb confuza " Vad eu bine sau suntem pe podium?" Nu-mi vine a crede si astept sa mai intre o tara in direct si sa ne detroneze.
Imi place podiumul, pustoaica ametita din Germania careia i se facuse frica sa mai cante la sfarsit din cauza emotiilor, turcii cu ritmul, energia lor debordanta si roboticile lor si pe locul trei cei doi romani frumosi si talentati care au reusit sa detroneze voci, scenarii spectaculoase, caise din Armenia si europence frumoase cu voci superbe .

Bravo lor.

Mestera in Campanii de Comunicare in PR si publicitate

Defapt e Master in Comunicare si PR. Am deschis subiectul asta ...recunosc ... si pentru a-l folosi pe post de scuza pentru faptul ca nu am mai scris pe blog cam de multisor. Sa spunem ca am fost destul de ocupata cu lucrarea de dizertatie si altele. Insa motivul principal a fost "comoditatea', asa cum le spunea diriginta parintilor la sedinta cu parintii .

Partea buna este ca am scapat de un stress in plus, de drumul de o ora de acasa pana la facultate, de neserioazitatea unor profesori care nu "reuseau" sa vina sau le era prea greu sa urce 6 etaje cand era liftul stricat s.a.m.d. A ...si sa nu uitam de grijile facute cu lucrarea de dizertatie si orele petrecute pe holurile facultatii in asteptarea multe prea ocupatului indrumator de dizertatie. Singurul lucru care mi-a placut la acest examen a fost tema aleasa pentru ca mi-a imbunatatit cultura despe publicitate si branding, domenii care as putea spune ca inca imi mai plac dupa trecerea a mai mult de 2 ani de la prima "intalnire cu toate ca se spune ca dragostea nu dureaza mai mult de atat. Si am avut si ocazia de a afla cate ceva despre toate marcile de cafea de pe piata romaneasca si despre provenienta si povestile frumoase din clipurile Doncafe. Asta pentru ca tema lucrarii a fost rebrandingul Elita -Doncafe sau cel mai vizibil rebranding din FMCG-ul romanesc, ca sa citez titlurile ziarelor care au vorbit despre asta la vremea ei.

Partea rea e ca ne despartim de putinii prieteni pe care ni i-am facut pe parcursul celor aproape doi ani de "drumuri", sau ca nu voi avea inca un motiv de a face miscare in drumul spre metrou, de a socializa si de a explora inca o data viata si oamenii.

Click here to take our Online Survey

I gotta feeling

Se pare ca la americani functioneaza altfel spiritul de turma. Am fost uimita de cat de bine se sincronizeaza aceasta multime de cateva mii de oameni. Si marturisesc ca a inceput sa-mi placa mult mai mult piesa dupa ce am vazut acest clip. Dupa cum spune si Oprah these is "the coolest thing ever". O piesa care aduce putin optimism in vietile multora dintre noi.Iar partea cu sincronizarea e unbelievable. Bravo lor!